Începând cu 1 ianuarie 2026, regimul inactivității fiscale devine considerabil mai strict. Modificările aduse Codului de procedură fiscală prin Legea nr. 239/2025 extind situațiile în care o firmă poate fi declarată inactivă și introduc, în premieră, limite maxime pentru menținerea acestei stări, urmate de dizolvare.
Noi cazuri de declarare a inactivității
Pe lângă situațiile deja reglementate, două noi condiții pot conduce la declararea unei firme ca inactivă fiscal:
nedepunerea situațiilor financiare anuale pentru o perioadă mai mare de 5 luni de la expirarea termenului legal;
inexistența unui cont bancar.
În cazul situațiilor financiare, măsura se aplică pentru raportările al căror termen legal intervine după 1 ianuarie 2026. Practic, dacă o societate nu depune bilanțul în termen de cinci luni de la data-limită prevăzută de lege (31 mai sau 30 aprilie, după caz), aceasta poate fi trecută în evidența contribuabililor inactivi.
Cazurile deja prevăzute de legislație
Conform art. 92 din Codul de procedură fiscală, o firmă poate fi declarată inactivă și în următoarele situații:
nu își îndeplinește, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligație declarativă;
se sustrage controlului fiscal prin declararea unor date de identificare care nu permit localizarea sa;
nu funcționează la domiciliul fiscal declarat;
are inactivitate temporară înscrisă la Registrul Comerțului;
durata de funcționare a societății este expirată;
nu mai are organe statutare;
a expirat dreptul de folosință asupra sediului social.
Prin extinderea criteriilor, autoritățile urmăresc reducerea numărului de societăți inactive formal, dar menținute în circuitul economic.
Limitarea perioadei de inactivitate
O noutate majoră este introducerea unor termene maxime pentru menținerea stării de inactivitate:
maximum 1 an pentru firmele declarate inactive după intrarea în vigoare a noii legi;
maximum 3 ani pentru societățile aflate în inactivitate temporară înscrisă la Registrul Comerțului.
Dacă, la expirarea acestor termene, situația nu este remediată, organul fiscal are obligația de a formula cerere de dizolvare a societății.
Consecințe fiscale și administrative
Declararea inactivității produce efecte imediate și semnificative:
anularea codului de TVA, în cazul persoanelor înregistrate în scopuri de TVA;
obligația de a colecta TVA fără drept de deducere;
înscrierea inactivității în cazierul fiscal al societății și al reprezentanților legali;
blocarea anumitor operațiuni la Registrul Comerțului;
menținerea obligațiilor de declarare și plată a impozitelor și taxelor.
Important de subliniat: declararea inactivității nu suspendă obligațiile fiscale. Firma rămâne supusă controlului fiscal și măsurilor de colectare.
Impact asupra mediului de afaceri
Noile prevederi marchează o schimbare de paradigmă: inactivitatea fiscală devine o situație temporară, strict monitorizată, care, în lipsa remedierii, conduce la eliminarea societății din circuitul juridic.
Pentru companii, respectarea termenelor de raportare financiară și menținerea conformității administrative nu mai reprezintă doar o obligație formală, ci o condiție esențială pentru supraviețuirea juridică a societății.